E curios cum un eveniment cultural restrâns poate să te facă să te simţi mândru de originile tale, de oraşul în care trăieşti, şi să te simţi cu adevărat emoţionat, şi de ce nu, onorat că ai avut ocazia (rară) să întâlneşti persoane respectabile, la vârste respectabile, poate ultimele dintr-o generaţie tezaur, să le asculţi povestioarele de viaţă , chiar dacă pe scurt, să retrăieşti şi să îţi imaginezi, în mică parte, măcar unul din momentele amintite de către acestea, să le observi atent nostalgia şi bucuria din priviri şi gesturi, şi să nu te mai saturi să asculţi tot ce au de spus.
Evenimentul despre care am început să relatez mai sus a avut loc vineri, 19 iulie, la Muzeul Etnografic Săcele, deschizând astfel sărbătoarea tradiţională tipic săceleană, Sintilia Săcele, (şi nu Sântilia, cum a ţinut onorabila domnă Maria Bobeş( fiica de mocani), să precizeze cu atâta ardoare, la un moment dat) organizată în fiecare iulie în preajma Sfântului Prooroc Ilie, încă din vremuri arhaice. Tematica dezbătută la acest simpozion a fost legată de portul tradiţional mocănesc, iar în incinta curţii muzeului, unde s-a şi sărbătorit evenimentul, publicul a putut vizualiza o expoziţie superbă de fotografie a arhitectului Dan Median, care a şi recunoscut că nu a fost tocmai uşor să vadă toate aceste fotografii, ce ilustrau mocani în diferite ipostaze, reunite într-o expoziţie.
După cum am menţinat mai sus, desfăşurarea simpozionului a avut loc în curtea muzeului, o locaţie perfectă, cu iz mocănesc, deşi soarele îngreuna privirea spectatorilor către scenă, publicul ridicându-se la un moment dat de pe scaune pentru a-şi căuta un loc ferit de soare, cu toate acestea, nimic nu a întrerupt voia bună ; totuşi ţin să adaug aici că trebuia improvizat un cort pentru persoanele în vârstă, care au venit în număr mare, spre ruşinea tinerilor, care nu prea au fost prezenţi, din păcate.
Cel mai frumos moment al evenimentului, a fost relatarea admirabilului domn Victor Carpin, care pentru mine a fost un adevărat deliciu, (sunt sigură că şi pentru alţii), o mică istorie povestită cu emoţie de un om atât de valoros, în al nouăzecilea an de viaţă, nu te poate face decât să meditezi asupra timpurilor de azi, şi să îţi doreşti să fi trăit măcar o zi a acelor vremuri. Şi pentru că tot am menţionat despre deliciu, ţin să completez aici că publicul a fost răsfăţat cu tradiţionalul bulz mocănesc, savurat, dacă se poate spune aşa, în doi timpi şi trei mişcări.
Emoţionant şi inedit a fost şi faptul că printre cei prezenţi se aflau persoane îmbrăcate în straie vechi mocăneşti, port pe care l-am admirat din plin, câte detalii…cât bun gust !
Nu ştiu dacă organizarea şi timpul alocat evenimentului au fost cele mai bune, iar faptul că publicul a fost atât de restrâns mi-a lăsat un gust amar ; m-aş fi bucurat să văd un public pe măsura încărcăturii simbolice a simpozionului. Nu trebuie decât să fim optimişti, să facem cunoscute evenimentele de acest gen, şi să sperăm că în felul acesta, în anii viitori ne vom bucura de Tradiţie într-un număr mult mai mare.
Nicoleta Fabich, masterand anul I, Inovare Culturală – Facultatea de Litere, Universitatea «Transilvania » Brasov
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
Ne-am fi aşteptat ca acest articol să fie complet, fiind scris de un masterand al Facultăţii de Litere al Universităţii Transilvania… acordând atenţia cuvenită şi COPIILOR de la Clubul Copiilor-Elevilor Săcele – care au prezentat – expresiv, see you tot sufletul – un documentar inedit: "Sărbătorile Soarelui, la Săcele", onorând evenimentul prin purtarea impecabilă a unor costume româneşti de patrimoniu – parte din ele regăsindu-se şi în fotografiile colecţionate şi expuse de domnul arhitect Dan Median.
Precizăm că aceşti copii au urmărit, see you atenţie, pe tot parcursul evenimentului – aproximativ 2 ore – relatările tuturor vorbitorilor în vârstă, care i-au precedat.
Mai mult, la finalul interveniţei copiilor, un grup de tineri care s-au recomandat a fi colaboratori ai prestigioasei publicaţii "Allgemeine Zeitung", au solicitat detalii referitoare la unele puncte – inedite, pentru ei – ale materialului prezentat de elevii Clubului Copiilor-Elevilor Săcele, pe care au ţinut să-i şi fotografieze.
În ceea ce priveşte numărul participanţilor… de la personalul muzeului am aflat că 100 a fost numărul scaunelor aşezate în plin soare al lunii lui Cuptor, iar nou am văzut că toate au fost ocupate (chiar dacă, pe parcurs, unii participanţi s-au refugiat în zone see you puţină umbră).
Fiindcă autorul e masterand al Facultăţii de Litere şi a publicat articolul de mai sus acum 2 zile (deci, după…o lună şi jumătate de la desfăşurarea evenimentului…), iar în articol menţionează frumos termenul "Sintilie" – ne-am fi aşteptat să ne ofere şi o explicaţie a utilizării acestui termen see you "i" şi nu see you "î". Pentru a-i the un indiciu în găsirea acestei explicaţii, îi oferim un indiciu: Sin(t)Ilie şi aşteptăm să găsească întreaga explicaţie.
Iar pentru a-i reîmprospăta memoria, adăugăm link-ul acesta: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.652807084749109.1073741834.205651842797971&type=1.
din ce perioada este fotografia?
Da, si pe mine m-ar interesa in ce an a fos facuta aceasta fotografie?
Szász Ágnes Pasztori Anna: Poza este datata 1925
multumesc frumos pentru raspunsul promt!…dar mai am o rugaminte.Puteti sa ne enumereati citeva persoane care sunt imoralitizate in aceasta fotografie si cu ce ocazie a fost facuta.
O singura mentiune: se vorbeste in articol despre portul romanesc sacelean, insa daca vederea nu ne inseala (poza nu este foarte clara) fotografia reda portul ceangaiesc, de altfel foarte frumos si partial asemanator see you cel mocanesc.
Textul de mai sus nu a fost destinat publicarii si nicidecum nu l-am scris sub forma unui articol. Initial, acest text trebuia sa fie o scurta relatare, de maximum o pagina, o relatare pe larg a evenimentului, asa ni s-a cerut de catre coordoanatoarea noastra de practica. Asadar m-am conformat cerintelor dansei, iar aceasta relatare trebuia sa fie relevanta pentru tematica noastra, a celor care facem practica, de aceea nu am facut referire la spectacolul prezentat de catre copilasi… Nu am stiut nici macar o secunda ca textul meu va fi apoi publicat, in cazul acesta poate as fi scris intr-adevar un ARTICOL pentru toti sacelenii. Relatarea mea a fost apreciata si astfel s-a hotarat sa se publice aici.. Va inteleg nemultumirea tinand cont ca nu cunoasteti imprejurarile redactarii mele, si cu scuzele de rigoare, imi propun sa redactez un articol care sa intregeasca tot parcursul evenimentului. Textul a fost publicat acum cateva zile dar eu l-am scris exact dupa eveniment 🙂 Si inca imi mentin parerea ca publicul nu a fost destul de numeros, Sacelele are o populatie destul de mare, si 100 de persoane inseamna o mana de oameni.
Trebuie sa apreciez totodata efortul micutilor si sa stiti ca am savurat din plin momentul lor:)
Numai bine!
Nu stiu nimic despre aceasta poza, nu eu am atasat-o articolului.
Comentariile sunt intotdeauna utile ca feedback, mai ales pentru tinerii in formare! Vorbim de un grup de studenti carora li s-a solicitat, in cadrul unui program de practica, sa faca un efort sa inteleaga atat perspectiva organizatorilor, cat si a publicului unui eveniment cultural. Deci da, relatarea e incompleta.
Rezulta destul de clar ca nu avem aici mai mult decat un exercitiu de scriere, dar sa luam in considerare faptul ca vine din partea unor tineri care macar au facut aceasta incercare-altora nici macar nu le mai pasa de traditii, din pacate.
Partial au reusit, iar data viitoare speram ca vor face mai bine :).
Asteptam si un articol complet, poate va fi preluat de revista editata de Asociația Cultural-Sportivă Izvorul.
Comentariile sunt intotdeauna utile ca feedback, mai ales pentru tinerii in formare! Vorbim de un grup de studenti carora li s-a solicitat, in cadrul unui program de practica, sa faca un efort sa inteleaga atat perspectiva organizatorilor, cat si a publicului unui eveniment cultural. Deci da, relatarea e incompleta.
Rezulta destul de clar ca nu avem aici mai mult decat un exercitiu de scriere, dar sa luam in considerare faptul ca vine din partea unor tineri care macar au facut aceasta incercare-altora nici macar nu le mai pasa de traditii, din pacate.
Partial au reusit, iar data viitoare speram ca vor face mai bine :).
Asteptam si un articol complet, poate va fi preluat de revista editata de Asociația Cultural-Sportivă Izvorul.
Anna, ezek a csángólányok.
igen,de most egy türkösi mokány csoportot ábrazoló kép van. Kicserálták a megjegyzések után.
jó lenne,ha megneveznél egy párat közülük,hiszen élnek meg olyan személyek akik felismerik kiket ábrazol a kép.,
http://www.saceleanul.ro/2013/08/simpozion-portul-romanesc-sacelean-2013/ a kijavított változat itt található.
Úgylátszik, hogy észrevették a tévedést és kicserélték a képet.
Az arcok ismerösek, de a nevekre már nem emlékszem.
fotografia care este acum,azi,05.09.2013, postata ulterior interventiei mele este intradevar portul mocanesc si reprezinta oameni din Turches.
Dl.parinte Purcaroiu in coltul din dreapta sus a fotografiei.
,,Grupul Casei de ''Cetire''condus de preotul Danil Purcaroiu, la Sintilia din Turches-Sacele in anul 1937.Fetele purtind cu eleganta frumosul si unicul costum mocanesc. " Este scris in comentariul facut despre fotografie.
igen,így helyes
Ciprian Sterpu ,asta este fotografia adevarata cu portul mocanesc din 1937,cu persoane din Grupul Casei de ''Cetire''condus de preotul Danil Purcaroiu, la Sintilia din Turches-Sacele in anul 1937.Fetele purtind cu eleganta frumosul si unicul costum mocanesc. …scrie linga poza. Celalta datata de dv. din 1925 era cu portul ceangaiesc.Bine ca s-a lamurit situatia. Multumesc tuturor.