Construită în anul pe un canal al Văii Gârcinului, în Satulung, moara a fost transmisă prin moştenire timp de mai multe generații – de la bunicul David Janos (prima jumătate a sec. XIX) până la morarul Eugen Islik (1916 – 2007)
Clădirea morii s-a păstrat în forma originară, dar instalaţiile au fost modificate de mai multe ori în cei aproape 200 de ani de existenţă.
Iniţial era o moară cu două pietre (una de porumb şi una de urluială), acționate de câte o roată de apă, transmisia fiind de tip tradiţional, din lemn, prin sistemul roată cu măsele şi val din lemn.
În anul 1965 moara a fost modernizată. S-au păstrat pietrele vechi (de porumb şi urluială) iar pentru făină fină s-au montat valțuri, toate acționate de 2 motoare electrice. Moara a funcționat până în anul 2002.
Descrierea morii
• Roată de apă de mari dimensiuni cu ax şi spițe metalice și cupe din lemn – demontata în 1965
• Jgheab de alimentare cu apa de 60m
• Valțuri și 2 motoare – din 1965
• Sistem de transmisie cu pinioane, şaibe şi curele
• 2 pietre (de porumb şi urluială)
• elevatoare
• site
• curăţitor de boabe
„Moara noastră era cea mai mare din regiune… În fiecare zi la poarta erau 20-30 de căruțe care stăteau la rând… atunci oamenii erau mai răbdători ca acum”
(Gabriel Islik, cercetare de teren, 2017)
un material video al Muzeului de Etnografie Brasov
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
