Există unii oameni care ne purced, voit sau nu, într-o călătorie absolut transcendentală. Una care descoperă forme premergătoare experienței și se lansează parcă deasupra lumii. Asta se întâmplă când întâlnești oameni de așa natură.
Dacă mai demult am vorbit de Szász Anikó, astăzi vorbim de un alt artist: Magdalena Iulia Giangu. La o primă vedere ai zice că e o Janis Joplin, puțin mai cuminte. Dincolo de “extensiile” blues, soul și rock ale influenței flower-power, o întâlnești ca pacifista convinsă. Luptă împotriva idiocrațiilor (a poluării, a sărăciei și a afacerii Roșia Montană, etc.) dar și pentru viață. Manifestul ei se face, întotdeauna, cu și pentru artă.
Este născută în Sibiu și s-a mutat la 13 ani în Săcele. Noi am zice că s-a mutat dintr-un oraș cu statut de capitala culturală, într-unul care-și îmbrățișează strâns moravurile boeme. Adoră plimbările în natură. În timpul liceului, Poiana Angelescu o adăpostea pe aceasta și prietenii săi trubaduri în corturi cazate sub un cer de mii de stele. A absolvit Liceul Teoretic George Moroianu, iar mai târziu, Facultatea de Litere unde și-a exteriorizat pasiunea pentru poezie. Încă de atunci scria poezii și picta, insă câteva luni mai târziu pasiunea pentru pictură o transformă într-o notorietate.
“Am început să pictez în urmă cu 4 ani, atunci când destinul a făcut să-l întâlnesc pe artistul vizual Ștefan Doru Moscu, omul care mi-a schimbat viața din foarte multe privințe. În trecut doar cochetam cu pictura dar după această întâlnire am avut ocazia de a-mi exterioriza pasiunea, furând meserie chiar de la un inițiat în artele frumoase” – a spus Magda.
Săceleanca luptă pentru faptul ca “artiștii trebuie sprijiniți în timpul vieții, nu post-mortem.” În mod bizar, ea luptă pentru aprecierea prietenului său care a avut în 2010 performanțe la muzeul Casa Mureșenilor din Brașov. Tot anul acesta, a făcut un film documentar despre ‘’Războiul de Țesut’’. Din 2011, a avut mai multe expoziții în Bistro de l’Arte, ceainăria Ceai et caetera dar și la Librăria Okian. Totodată, i se pare incorect faptul că Ștefan Doru Moscu senior este vag amintit, când acesta este (și) realizatorul Hotelului de Gheață de la Bâlea Lac.
De aici observăm și firea sa altruistă căci nu am pomenit nimic despre lucrările sale. Nu, până acum. Personajele înfățișate în picturi sunt o dovadă a manifestării împotriva încadrării în diferite norme sociale, spune săceleanca. Despre asta este vorba și în expoziția ‘’It’s just a twisted feeling’’. O expoziție care s-a putut vedea o dată în Brașov în anul 2012, și mai târziu în Sibiu.
Magda are peste 6 expoziții la activ, mai multe ateliere printre care și un maraton de ateliere superstițioase. În momentul de față este în strânsă colaborare cu Bistro de l’Arte.
Artista realizează atât cutii de bijuterii, brățări, cercei, portofele din piele cât și gentuțe neconvenționale.
Acestea sunt, de regulă, de vânzare. ‘’Sunt sigură că această casetă de bijuterii, care în realitate este minunată, precum porțelanul chinezesc pictat, va ajunge pe mâini bune. Caseta este realizată manual în totalitate și pictată tot de mână, iar interiorul este tapițat cu catifea neagră”.
Dimensiuni: 19 cm lungime, 12 cm lățime și 8,5 cm înălțime.’’
“Geantă realizată integral manual din piele naturală, lemn și țesătură tradițională dintr-o ie veche de aproximativ 90 de ani. Țesătura, realizată manual, este aplicată pe baza de lemn a genții, cu o fâșie de piele incizată suprapusă. Este de vânzare”.
Magdalena și Ștefan au atelierul în Avrig, județul Sibiu. Acesta dovedește expozițiile sale existente în cele două orașe. Dacă nu o veți întalni într-o ceainărie sau într-o librărie, o veți vedea pierdută într-o pădure din Poiană căutând cea mai frumoasă frunză în cel mai minunat anotimp. Pentru că, nu-i așa, frumusețea lucrurilor simple este la cei care nu o uită?
de Anna-Maria Antal
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
