Continuăm istorisirea celor mai bune momente din viața fotbalistică a celor de la Isvorul Satulung, prima echipă de fotbal din mediul rural din România.
ISVORUL / tur 1935-1936
Programul meciurilor din turul de toamnă (sursa: revista Plaiuri Săcelene, nr. 8-9, august-septembrie 1935)
Faptul că primele patru meciuri au fost programate pe terenul din Satulung a permis Isvorului să-şi facă „în actualul sezon de futbol, o intrare mai mult decât triumfală, dovedind dorinţa statornică de a ajunge în fruntea clasamentului districtului Braşov” (idem).
Cronicarul nu folosea cuvinte mari doar de drag. În prima etapă „Isvorul a dispus cu strălucitul scor de 8:0 de vechea grupare braşoveană Victoria, care a trebuit să-şi plece fanionul în faţa elanului echipei care a înscris cea mai frumoasă victorie în istoria fotbalului săcelean” (idem). Gloria Braşov a scăpat etapa următoare doar cu 3-0, însă era clar că bătaia e ruptă din Grădina Domnească.
Cristoloveanu, adus în vară, era golgeterul echipei cu patru goaluri marcate în aceste două meciuri, fiind urmat de Moarcăs I şi Ţuţuianu II (Gheorghe) cu trei goluri, şi de Butu cu unul.
Mierea curgea necontenit din peniţa cronicarului:
După încercări nenumărate, înfrângeri şi mici biruinţi Isvorul şi-a găsit forma ideală, în care grupul de înaintaşi format din Cristoloveanu, Ţuţuianu II, Moarcăs I, este o tripletă pătrunzătoare şi iute. Dacă mai adăugăm şi mijlocaşii ca: Schiau, Bujilă şi Ţuţuianu I, ne putem da seama de valoarea nouei formaţii. Poarta păzită de Moga încadrat de Fugaciu şi Papuc este o rezistenţă serioasă. Mai adăugând şi un Munteanu în zi bună, alături de harnicul Moarcăs II, găsim o echipă omogenă, tehnică şi gata de luptă.
Şi echipa a continuat să confirme, încheind turul cu punctaj maxim, 14 puncte (în acea vreme se acordau două puncte la victorie), fiind pentru prima dată în istoria Campionatului Districtual Braşov când o echipă din afara municipiului se „încorona” campioană de toamnă. Pentru suporterii săceleni echipa lor purta coroana fără nici un fel de ghilimele, fiind „o răsplată şi un rezultat la care s’a ajuns după o muncă grea socotind lipsurile şi piedecile care au stat în calea acestei vechi echipe româneşti” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 10-11-12, octombrie-noiembrie-decembrie 1935).
Gigi Deleanu nu ne-a răsfăţat în acest număr al reviste (nici în următoarele) şi cu celelalte scoruri din tur, însă ne-a lăsat câte un mic portret al jucătorilor „care s’au relevat”:
Moga: Dacă acest talentat portar s’ar identifica mai mult cu aspiraţiile grupării româneşti din Săcele – prin intermediul căreia s’a lansat, – nu numai că ar contribui la succesele ei, dar ar profita şi personal, devenind o vedetă a futbolului curat românesc. Se plasează bine, prinde frumos, dar e puţin fricos.Victor Fugaciu (Puri): Joacă elegant şi serveşte mingea la om. În ultimele matchuri s’a prezentat extrem de obosit.Petre Schiau: Unde cade mingea acolo-l găseşti ! Technică, joc de cap, suflu inepuizabil, joacă uneori nervos.Dr. Bodianu joacă tot aşa de bine ca şi în anii când putea să se ocupe mai mult de echipa Isvorul.Nelu Bujilă joacă atletic, bate admirabil pedepsele de la 20 de metri.Ţuţuianu I., are un joc dârz şi plin de nerv.Ţuţuianu G., cu driblingul de care uneori prea abuzează, puterea de pătrundere şi şuturile bombe a realizat cele mai multe goluri.Cristolovean, conduce bine înaintarea, posedă şut puternic şi neprevăzut.Moarcăs Genică, joacă atât în apărare cât şi la înaintare cu o tragere de inimă demnă de admirat. E prea timid în faţa porţii.
Gheorghe Ţuţuianu (foto stânga, alături de soţia sa), vedeta şi golgeterul Isvorului în acel campionat, şi-a păstrat „puterea de pătrundere şi şuturile bombe” şi în cursul celui de-al Doilea Război Mondial.
Acesta a servit ca pilot pe avionul IAR 80 din Grupul 8 Vânătoare (Escadrila 60) în campania pentru eliberarea Basarabiei (1941) şi în Grupul 6 Vânătoare (Escadrila 59) contra bombardierelor americane în vara anului 1944. Palmaresul său cuprinde cinci avioane sovietice doborâte în 1941 şi două P-38 „Lightning” americane pe 10 iunie 1944, zi în care a şi fost rănit în luptă.
După ce a supravieţuit tackling-urilor din Campionatul Districtual şi bătăliilor aeriene din al Doilea Război Mondial, s-a căsătorit în 1951 cu Margareta.
sursa foto: revista Plaiuri Săcelene, nr. 73, trim. III. 2012)
PRIMĂVARA MARILOR SPERANŢE / retur 1935-1936
Faptul că Isvorul urma să joace în retur şase din cele şapte meciuri pe teren străin n-a minimizat deloc efervescenţa suporterilor săceleni. Victoria cu 6-0 contra Gloriei în meciul amical din 8 martie 1936 a avut harul de a-i face pe toţi şi mai încrezători în „ţinta finală: campionatul districtual.” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 3-4, martie-aprilie 1936)
Afişul meciului cu Astra Braşov, primul din retur. sursa: contul de flicker al Arhivelor Naţioanle ale României
Nici că se putea adversar mai greu pentru săceleni la reluarea campionatul decât „formidabila Astra” (idem). După ce fusesă învinsă în tur, „şi de data aceasta Astra, cu toate achiziţiile făcute a trebuit să-şi plece fanionul în faţa însufleţitei echipe a Săcelelor” (idem). Isvorul s-a impus cu 2-1 (1-1 la pauză), stabilind astfel recordul clubului pentru victorii consecutive în meciuri oficiale – 8.
Peste zece zile Isvorul s-a deplasat în Braşov pentru meciul cu echipa Suburbiu, ocupanta locului secund. Remiza 1-1 a întrerupt drumul săcelenilor spre noi recorduri, însă aceștia s-au consolat cu păstrarea poziției de lider. După acest meci cronicarul se arăta extrem de mirat de „faptul că suporterii Astrei, în majoritatea lor intelectuali, au susținut și aplaudat formația – oarecum mongolică – a echipei cu care nu de mult au terminat matchul printr’o ciomăgeală românească. Să se fi făcut sângele apă? se prea poate!” (idem). Gigi Deleanu a învăţat the hard way că în fotbal apartenenţa la culorile echipei primează în faţa etniei.
Jucând cu patru rezerve în primul XI contra Fabricii de Zahăr Bod, în deplasare, Isvorul îşi pierde din debit şi cedează cu 0-2 în ultimul meci al lunii martie, dar îşi menţine poziţia de lider, „deoarce şi Suburbiu a binevoit să mănânce bătaie cedând Muncitorilor cu 1:4” (idem). Deşi era pentru prima dată după un an când săcelenii resimţeau două meciuri la rând fără victorie, cronicarul a încercat să-i pună în gardă pe conducătorii echipei, cerându-le „cât mai multă atenţie, pentru a putea duce la succes formaţia săceleană, care s’a dovedit a fi aptă pentru a figura în rândul echipelor serioase” (idem).
Din păcate pentru fotbalul din acest colţ de lume „gruparea Isvorul a făcut o figură detestabilă” (Plaiuri Săcelene, nr. 6-7, iunie-iulie 1936) în ultimele patru meciuri de campionat, pierzând întâietatea în favoarea Muncitorilor, cealaltă echipă „mongoloidă” a Braşovului. Într-atât de mare a fost dezamăgirea în rândul săcelenilor încât rezultatele şi cauzele păstrate pentru numerele viitoare n-au mai fost publicate vreodată.
In ultima parte vom istorisii declinul performantelor sportive, dar si cum Izvorul Satulung a cazut in uitare!
sursa text si foto Plaiuri Sacelene, Satul tradiţional românesc pe contraatac! | La Stegaru’
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
