Într-un fotbal interbelic dominat de cluburile marilor industrii şi ale elitelor culturale şi militare, Isvorul Satulung a încercat în anii 1930 pentru prima oară în istoria fotbalului nostru să destabilizeze sistemul şi să ducă satul tradiţional românesc în marele fotbal.
Clubul sacelean a reusit chiar sa fie un challenger al vremii pentru promovarea in nou-infiintata Divizie C, insa a ratat acest obiectiv la mustata. Dupa acel moment, a venit declinul sportiv.
Dezamăgirea provocată de ratarea promovării în nou-înfiinţata Divizie C părea să se disipeze odată cu „figura onorabilă” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 8-9, august-septembrie 1937) făcută în primele meciuri din toamna lui 1936. Săcelenii îşi iau revanşa în faţa echipei din Suburbiu cu 3-0 apoi, deşi remizează pe teren propriu cu Ivria (1-1), reuşesc două victorii la rând, în deplasare la Fabrica de Zahăr cu 2-1 şi un 4-2 acasă cu Locomotiva. Ca un déjà vu, filmul se rupe brusc. Nu ştim încă scorul final al meciului care a urmat contra Astrei braşovene, dar cert este că s-au petrecut nişte lucruri extreme din moment ce la final „conducerea grupării Isvorul a suspendat pe doi ani pe portarul Moga” (Plaiuri Săcelene, nr. 10, octombrie 1936).
În paralel cu pedeapsa aplicată portarului Moga, revista Plaiuri Săcelene suspendă şi ea spaţiul alocat Isvorului Satulung în paginile sale, anul 1937 trecând fără vreo referire la activitatea echipei. Abia în primăvară anului 1938, la rubrica „Cronica Măruntă” semnată de Ion Păltănea mai apare următoarea colecţie de rezultate săcelene reuşite în seria întâi din Campionatul Districtual, care îl făcea pe cronicar să opineze că „nu ar fi exclus ca gruparea Isvorul să ia campionatul districtual” (Plaiuri Săcelene, nr. 5, mai 1938).
Isvorul deşi era în postura de posibilă campioană a seriei după încheierea celor zece meciuri ale sale, s-a văzut din nou de partea greşită a clasamentului după ce şi celelalte echipe şi-au jucat toate meciurile.
Turul campiontului 1938-1939 a readus aminte de sezoanele de debut, echipa reuşind doar un egal după cinci meciuri disputate! „Ar putea conducătorii Isvorului să ne lămurească căror cauze se datorează rezultatele acestea dezastruoase? Noi deocamdată ne abţinem dela orice comentariu” (Plaiuri Săcelene, nr. 9, octombrie 1938).
Ion Păltănea s-a abţinut de la orice comentariu pentru totdeauna. Sau poate că nu i-a fost aprobat pentru tipărire. Nu ştim, dar cert este că acela a fost ultimul număr în care s-a mai scris despre Isvorul Satulung în revista Plaiuri Săcelene.
ISVORUL NESECAT
Băieţii care în weekend jucau fotbal în Grădina Domnească sau pe marile arene sportive ale Braşovului de la IAR sau Olympia proveneau din familii ilustre şi cu rădăcini adânci în Săcele.
Erau băieţi care cochetau şi cu alte sporturi pe lângă fotbal, în special atletism şi ski, care-şi exersau cuvintele şi ideile în gazetărie sau beletristica, sau care în pauzele de iarnă puteau fi văzuţi pe scenele teatrelor săcelene amatoare.
Peste ani, după cum am arătat ceva mai sus, unii dintre ei au mers să apere şi culorilor ţării în război.
Echipa de fotbal în sine nu s-a mai apropiat vreodată de parfumul îmbietor al „fotbalului serios” pe care l-a simţit în 1936.
Nu e vreo poză cu echipierii Isvorului (sper totuşi să găsesc cândva una), în schimb vreau să cred că asta era frizeria lor preferată.
sursa foto: revista Plaiuri Săcelene nr. 10-11-12, octombrie-noiembrie-decembrie 1935
sursa Plaiuri Sacelene si lastegaru.net
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
