În 1927, datorită puterii tămăduitoare a apelor minerale din această zonă, localitatea Zizin este declarată Instituție balneo-minerală mică, prin Decizia Ministerului Sănătății. Conform Regulamentului de funcționare a stațiunii, aprobat în 1935, aceasta era vizitată pentru “cure balneare, fie de beut, fie de băi”. Peisajul de o frumusețe rară, dar și factorii naturali de cură recomandă stațiunea ZIZIN ca destinație de vacanță pentru mulți turiști.E lesne să ne închipuim strălucirea stațiunii, așa cum ne-o relatează documentele vremii. Izvorul Ferdinand era înconjurat de un parc întreținut cu migală, cu alei care urcau spre vârful dealului acoperit cu brazi, traseul fiind străjuit de locuri amenajate de popas, de unde se putea admira Țara Bârsei, Valea Zizinului, dar și culmile masivului Ciucaș. Lângă acest parc, a fost amenajată clădirea băilor calde, un centru de tratament cu apele provenite din izvoarele Francisc și Ludovic. Drumul apelor minerale naturale de la ZIZIN continua cu o remarcabilă promenadă.Dovada sunt vederile cu Zizin, pe care oamenii le trimiteau în diverse colţuri ale ţării ori chiar în străinătate. Exista o cursă regulată de autobuz între Bucureşti şi Zizin, un hotel cu cazino Concordia, în care oamenii se puteau caza şi în care se ţineau uneori şi baluri de binefacere.
Ajunşi la faţa locului aşteptându-ne să găsim ceva ruine, n-am mai găsit nimic. Hotelul Concordia a fost demolat, în locul lui este doar un teren plin de buruieni. Băile cu apă rece şi caldă la fel nu mai există. Cabinele, pompele toate au dispărut, rămânând doar o groapă la poalele dealului din care oamenii mai iau apa minerală şi azi: din izvorul denumit Lobogó.
Concordia – atunci şi acum
Singurul lucru care aminteşte că aici a fost o staţiune şi există izvoare cu apă minerală, este fabrica de apă minerală. Pe locul ei exista un loc de promenadă, un parc în care cânta fanfara în fiecare zi. Exista şi un podeţ peste pârâul Zizin care şi el a dispărut azi.
Zizin (Zajzonfürdő – Bad Zajzon) în 1907
Toate aceste amintiri ne-au fost destăinuite de o familie de ceangăi mai în vârstă, familia Szakáll. Oameni primitori care s-au bucurat că mai există cineva care se interesează de trecutul fostei staţiuni Zizin.
Mai există în Zizin oameni care încearcă să ţină trează amintirea fostei staţiuni, există un mic muzeu privat, amenajat de un grup de voluntari: „Ambasadorii Zizinului”. Şi dacă locuitorii tineri din Zizin îşi amintesc cu greu că aici a existat o staţiune, mă întreb câţi mai ştiu că în Zizin s-a născut poetul Zajzoni Rab István, ceangău, născut la Zizin în 1832 şi decedat la numai 30 de ani în Braşov.
Nu mulţi se pare, deoarece pe internet nu găseşti decât pagini în limba maghiară, în româneşte absolut nimic despre el; poate doar o menţionare în treacăt a numelui poetului.
Îmi imaginez o ţară normală în care oamenii să profite de proprietăţile apelor minerale din Zizin, să poată petrece câteva zile în noua staţiune Zizin, şi de ce nu, să se adune seara în parcul staţiunii, cititnd şi din Rab István. Pare ceva ireal, dar eeste relaxant, sănătos şi educativ.
autor: Razvan Lupescu
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
