Într-un fotbal interbelic dominat de cluburile marilor industrii şi ale elitelor culturale şi militare, Isvorul Satulung a încercat în anii 1930 pentru prima oară în istoria fotbalului nostru să destabilizeze sistemul şi să ducă satul tradiţional românesc în marele fotbal, spune Satul tradiţional românesc pe contraatac! | La Stegaru’
Satulung este în prezent un cartier al municipiului Săcele (jud. Braşov) şi, la nivel istoric, unul din legendarele „Şapte Sate” alături de Baciu, Turcheş, Cernatu, Purcăreni, Tărlungeni şi Zizin.
În acest cartier a fost înfiinţat în 1922, după toate datele, primul club de fotbal românesc din mediul rural, Asociaţia Cultural-Sportivă Isvorul Satulung.
Echipa înfiinţată de membrii „Casei de Citire” (un fel de club de lectură), aflată în imediata vecinătate a Bisericii Sf. Adormire, a avut o activitate relativ redusă în primul deceniu de existenţă. S-a axat mai mult pe formarea unui nucleu de membri cotizanţi care să asigure materialul sportiv şi pe achizţionarea unui teren pe care să-şi poată desfăşura activitatea.
Străduinţele doctorului Nicolae Popeea, preşedintele asociaţiei Isvorul, au fost încununate de succes pe 26 mai 1924, când echipa primeşte un teren aflat în Grădina Domnească, pe locul actualei Policlinici Electroprecizia.
Terenul denivelat şi plin de vegetaţie a necesitat nişte punere la punct, dar în scurt timp „prin munca asiduuă a multor săceleni jucătorii Isvorului au avut la dispoziţie un gazon bun, de dimensiuni regulamentare, împrejmuit, dotat cu porţi şi o construţie de lemn ce servea ca vestiare.” (revista Plaiuri Săcelene, trimestrul II – 2003, Dan Zamfir)
Foto dr.: dr. Nicolae Popeea, primul preşedinte din istoria Isvorului; Foto st.: Biserica Sf. Adormire din Satulung – Săcele, şi Casa de Citire în dreapta imaginii. Fotografia a fost realizată din Grădina Domnească, probabil cu câţiva ani înainte de amenajarea terenului de fotbal.
sursa foto: revista Plaiuri Săcelene, nr. 4-5, aprilie-mai 1939 / http://www.saceleanul.ro
Chiar şi aşa, Isvorul Satulung duce o existenţă exclusiv amicală până în 1932, când în sfârşit echipa se înscrie în Campionatul Districtual Braşov. Săcelenii n-au reuşit să obţină vreo victorie la debut, fiind mai mult carne de tun pentru rutinatele team-uri braşovene. Olympia, spre exemplu, a secat Isvorul printr-o dublă victorie, 8-0 şi 4-0.
Gigi Deleanu, cronicarul echipei în acei ani, ne oferă o explicaţie a parcursului horror în numărul din aprilie-mai 1934 al revistei „Plaiuri Săcelene”: ”Isvorul traversa atunci o perioadă de criză de organizaţie şi de autoritate. Jucătorii din acel timp nu erau pătrunşi de dragostea de echipă pentru care doi-trei inşi neglijând interesele lor, făceau sforţări peste puteri, pentru promovarea sportului săcelean”
Ce s-a intamplat mai departe puteti citi in partea a II-a a acestui material… sau pe Satul tradiţional românesc pe contraatac! | La Stegaru’
sursa text Revista Plaiuri săcelene, lastegaru.net
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
