În prima parte a acestei povestiri despre istoria Izvorului Satulung (CLICK AICI) v-am relatat detalii despre înființarea primei echipe de fotbal din mediul rural din România.
Seceta a continuat şi în prima jumătate a sezonului următor, Isvorul având parte de o toamnă tristă după seria contra braşovenilor de la IAR, ACFR, Olympia, Gloria şi Victoria.
Însă în primăvară Isvorul „a rupt ghiaţa insucceselor de până acum” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 4-5, aprilie-mai 1934). Ion Ţuţuianu, Matei Roşculeţ şi Andrei Moarcăs – „interceptând o lovitură frumoasă a lui Nelu Bujilă” (idem), au fost marcatorii golurilor primei victorii săcelene în Campionatul Districtual Braşov, când echipa lor a învins pe 1 aprilie, în deplasare pe stadionul „Olympia”, Victoria Braşov cu 3-2.
De Paşti, pe 8 aprilie 1934, „isvoranii” au fost aproape de a reuşi şi prima victorie pe teren propriu. Însă, chiar dacă „de la început Isvorul se impune marcând de două ori” (idem), aceştia vor fi egalaţi de Muncitorii (RGM Braşov/BMTE în maghiară) în finalul meciului. De notat că „de la Isvorul a lipsit portarul Florea, fiind lovit în matchul cu Victoria” (idem). A rămas însă dubla marcată de Marius Butu, probabil prima din istoria echipei, în faţa unui public relativ numeros şi, cel mai important, optimismul lui Gigi Deleanu: „Actuala formă a Isvorului, ne face să sperăm că se va clasa bine în campionatului categoriei I a Districtului Braşov”.
Din păcate pentru microbiştii săceleni, pentru care fotbalul încă reprezenta o mare curiozitate, Isvorul a mai obţinut doar trei rezultate pozitive în acel campionat, un 2-2 contra Olympiei, echipa saşilor, un 3-2 contra Ivriei, echipa evreilor, şi un 1-1 contra Gloriei în ultima etapă, în iunie.
În afara insucceselor la limită în faţa echipelor maghiare Suburbiu şi Muncitorii, celelalte înfrângeri au fost la scor: 0-4 cu Astra, IAR, ACFR şi Ivria, şi un 1-7 cu aceeaşi înfricoşătoare Astra, echipa filialei Braşov a Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.
Dat fiind că se obişnuia ca echipa câştigătoare să fie notată prima şi că programul nu respecta la sânge alternanţa acasă-deplasare, ne este greu de localizat locul de disputare al meciurilor, dar putem presupune că egalul cu Olympia a fost realizat în Satulung. sursa: revista Plaiuri Săcelene, nr. 6, iunie 1934
Din acelaşi număr pe iunie al revistei aflăm şi că pauza de vară a adus schimbări majore în conducerea administrativă a clubului, doctorul Eremia Bodeanu fiind ales pe 14 iulie 1934 „ca preşedinte al secţiei sportive Isvorul în locul d-lui Victor Tudoran, demisionat”. Victor Tudoran demisionase din această funcţie încă din 3 mai 1934, rămânând în continuare membru al asociaţiei. Acesta era totodată redactorul şi sufletul revistei care face posibilă această compilaţie despre istoria primei echipe rurale de fotbal din România.
În plan sportiv, pauza de vară a însemnat şi o serie de meciuri amicale în vederea bunei pregătiri pentru viitoarea ediţie de campionat. La Azuga, săcelenii au fost eliminaţi din Cupa Fabricei de Sticlă de Astra Braşov cu 3-1 (1-1 la pauză), apoi au pierdut la Buşteni în faţa localnicilor cu 2-5.
Reveniţi pe teren propriu, „isvoranii” nimicesc nou-înfiinţata Sparta Braşov cu 5-0, apoi înving cu 4-2 la Bod echipa „Fabricei de Zahăr”. „De remarcat rezultatul frumos ce l-a făcut la Bod învingând o echipă care pe teren propriu nu a cedat niciodată” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1934)
Povestea continua in partea a III-a cu performantele din anii ce au urmat.
sursa text Satul tradiţional românesc pe contraatac! | La Stegaru’, Plaiuri Sacelene
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
