În cartierul săcelean Satulung a fost înfiinţat în 1922, după toate datele, primul club de fotbal românesc din mediul rural, Asociaţia Cultural-Sportivă Isvorul Satulung.
Dacă începuturile fotbalistice au fost timide și marcate de insuccese, pentru Isvorul au venit pas cu pas și rezultatele.
Primele două meciuri ale Isvorului în noul sezon au însemnat tot atâtea motive de entuziasm, echipa ieşind neînvinsă din confruntările cu Victoria (3-2) şi Muncitorii (1-1). Primul XI al săceleneilor a fost compus în ambele partide de aceiaşi jucători: Moga, Fugaciu, Rusu, Schiau, Bodeanu, Bujilă, Butu, Cosma, Roşculeţ, Moarcăs şi Munteanu.
Toamna a continuat cu un mix de rezultate bune şi câteva înfrângeri la limită. Victoriei 3-0 cu Ivria i-au urmat două înfrângeri la rând, 1-2 cu Suburbiu şi 2-3 cu Gloria, săcelenii ajungând din nou pe culmile optimismului în urma victoriei cu 1-0 în faţa Spartei şi a egalului, 1-1, cu Olympia. Astra Braşov le-a readus aminte de locul lor în ordinea fotbalului local, învingându-i cu 2-1 în penultima etapă a turului. Meciul cu IAR a fost amânat din cauza condiţiilor meteo pentru primăvară.
Cu trei victorii, două egaluri şi trei înfrângeri, Isvorul stătea bine înaintea confruntării cu „aviatorii”. „Meritul revine în întregime celor cari au pus umărul să ridice la greutăţile multe şi necunoscute ivite în calea Isvorului” (revista Plaiuri Săcelene, nr. 11, noiembrie 1934)
Startul sezonului de primăvară n-a fost cel mai reuşit, săcelenii suferind două înfrângeri consecutive. Mai întâi în faţa IAR-ului cu 1-3, apoi în etapa a 10-a, prima din retur, „când Isvorul suprins în negligé a fost învins pe teren propriu cu severul scor de 4:0” de Suburbiu.
Peste doar o săptămâna, Isvorul Satulung avea să obţină cel mai prestigios succes din istoria sa, când a revenit în Braşov pe terenul IAR pentru meciul contra Olympia, fosta rivală a Braşoviei şi Colţei din anii 1920. Iată cronica scrisă de Gigi Deleanu în superbă integralitate:
La fluerul arbitrului, Isvorul a prezentat următoarea formaţie: Moga, Papuc, Bratosin, Bujilă, Schiau, Dr. Bodeanu, Munteanu, Moarcăs II, Moarcăs I, Roşculeţ, Butu. Matchul a fost viu disputat din primul şi până în ultimul moment. Exceptând primul sfert de oră când Olimpia a presat insistent poarta Isvorului dând de lucru portarului Moga, Săcelenii au dominat continuu furnizând un joc superior. Până la pauză, cu toate fazele frumoase ale jocului, nu se poate marca nici de o parte şi jocul rămâne egal.
În repriza II-a Saşii sunt făcuţi „press-papier” şi Titi Munteanu nu întârzie să-şi plaseze golul lui care a devenit obişnuinţă.
Moarcăs Andrei urmărind mingea şi scăpând printre patru adversari, duce mingea până în plasă pecetluind scorul 2:0 pentru Isvorul.
Întreg unsprezecele a jucat bine. Într’un mod de neexplicat Marius Butu a ratat multe ocazii. A surprins jocul lui Andrei Moarcăs, jocul liniei de halfi care a excelat şi totodată remarcăm forma fundaşului Papuc şi a portarului Moga.
Revista Plaiuri Săcelene, nr. 4-5, aprilie-mai 1935
Victoria Braşov a fost următoarea pe lista triumfurilor săcelene (1-0), egalul 0-0 cu Muncitorii însemnând pentru băieţii din Satulung prima serie de trei meciuri consecutive fără înfrângere şi fără gol primit din istoria echipei lor. Dar ghici ce? Seria de trei s-a transformat într-o istorică serie de cinci după ce Isvorul a remizat cu Astra şi a învins Locomotiva (noul nume al Spartei) cu 1-0. Ivria a stopat elanul săcelenilor printr-un sec 3-0, pentru ca IAR să calce şi mai apăsat peste mitul defensivei săcelene, provocându-le cea mai drastică înfrângere a sezonului, 6-0. Isvorul a reuşit totuşi să lase o ultimă impresie frumoasă, învingând Gloria cu 2-1 şi adjudecându-şi astfel locul 5. (revista Plaiuri Săcelene, nr. 7, iulie 1935)
IAR, echipa fabricii de avioane, după WW2 devenită Tractorul, a promovat în Divizia B (nu exista încă Divizia C), unde avea să aibă o comportare admirabilă în Seria a IV-a.
În timpul verii Isvorul a dat lovitura pe piaţa transferuirlor, aducându-i de la divizionara secundă ACFR Braşov pe Nelu Cristoloveanu, Gheorghe Ţuţuianu şi Ion Ţuţuianu (cel din urmă revenit la echipă) pentru a-şi întări linia de atac. Efectele s-au văzut imediat, iar în primele trei meciuri amicale din pre-sezon Isvorul a marcat a marcat 13 goluri în cele trei victorii pe linie: 4-3 cu Muncitorii, 5-1 cu Fabrica de Zahăr Bod chiar pe terenul acestora, şi 4-2 cu Victoria.
Tot mai stăpâni pe ei înşişi şi dornici să zburde, săcelenii au continuat seria amicalelor. Astra Braşov a resimţit în egalul 2-2 cum Isvorul uniformiza tot mai mult raportul de forţe, iar Muncitorii au fost învinşi pentru a doua oară în decursul verii, 3-2. Între aceste două meciuri s-au intercalat deplasarea la Predeal, unde Isvorul a remizat 1-1 în compania Clubului Sportiv, şi duelul cu divizionara B Braşovia – primul meci din istoria Isvorului contra unei echipe care activa în primele două divizii ale României.
Stăruim asupra rezultatului obţinut de Isvorul în întâlnirea cu puternica echipă divizionară Braşovia, când a cedat – după un joc frumos – cu scorul de 2:4. Formaţia Isvorului a fost: Moga, Fugaciu, Papuc, Ţuţuianu I, Schiau, Bujilă, Butu, Ţuţuianu II, Cristoloveanu, Moarcăs I, Munteanu. Pentru Isvorul au marcat Papuc din 11 metri şi Butu după extremă.
revista Plaiuri Săcelene, nr. 8-9, august-septembrie 1935
Tic-tac, tic-tac, sosise timpul pentru Isvorul Satulung să facă următorul pas, marea performanta a momentului, despre care vom vorbi în partea a IV-a!
sursa text lastegaru.net, Plaiuri Sacelene.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
