Povestea lui Jean-Baptiste Grenouille nu are un început, ea doar se întamplă.
Suskind creează o lume de o bogăție inimaginabilă, o lume pe care regizorul Tom Tykwer ne-o prezintă magistral (daca aţi citit cartea, veţi vedea că se păstrează şi aceleaşi pasaje în film). Grenouille e un personaj singuratic cu un apăsător simţ olfactiv, care proliferează într-o Franţă de secol XVIII, unde arşiţa atârnă şi zdrobeşte izul putregăit din tarabe şi unde alte mirosuri ca tinctura de mosc, iasomia şi uleiul de oleandru, devin sacre în parfumerii. În film, actorul intră foarte bine în pielea personajului, îl veţi găsi profund, chiar liric.
Grenouille s-a născut în 1738 într-o piaţă. Atunci, pentru prima dată, vânzătoarea de peşte a încercat să-i ia viaţa: este vorba chiar de femeia care i-a dat naştere.
,,Numai că mama lui Grenouille nu simţea nici duhoarea peştelui, fiindcă nasul ii era de-a binelea atrofiat întru mirosuri şi în afară de asta o durea tot trupul, iar durerea ucidea orice sensibilitate faţă de impresiile de afară. Tot ce voia era să înceteze odată durerile, să se termine cât mai repede naşterea asta. Pentru ea, a cincea’’.
Intenţia criminală a fost descoperită, iar femeia, spânzurată. Grenouille este dat în grija unei doici aspre, care sesizează, speriată, că „bastardul e fără miros” şi îl lasă la o mănăstire în seama unui călugăr. La rându-i, şi călugărului i se pare ceva straniu, observă că pruncul adulmecă din inerţie şi bănunind ceea ce v-a bănui mai târziu Madame Gaillard, părintele îl încredinţează pe băiat unei pensiuni conduse de aceasta, o femeie care, în urma unei lovituri din copilărie, şi-a pierdut simţul mirosului. Aici va sta mulţi ani, apoi v-a ajunge să lucreze la un tăbăcar, undeva fi cel mai bun.
,,La doisprezece ani, primea jumătate de duminică liberă, iar după ce implini treisprezece i se îngâdui să iasă chiar în zilele de lucru, seara, câte o oră, şi să facă ce vrea. I se deschidea înainte cel mai bogat domeniu de vânătoare întru mirosuri din lume: Paris. Mii şi mii de mirosuri alcătuiau o pastă nevăzută care umplea râpele străzilor, evaporându-se numai rareori deasupra acoperişurilor, iar de pejos de pe pământ niciodată.’’
Într-una din aceste zile, descoperă o mireasmă diferită de mirosurile oraşului şi ale oamenilor lui:
,,Grenouille se chinuia. Îşi simţea pentru prima oară rănită nu numai lăcomia sa, ci însăşi inima’’.
Mireasma îi aparţine unei fete de 13 ani pe care Grenouille, în dorinţa sa de a-i poseda mirosul, o ucide. Acum ştie că dacă nu ar fi izbutit să stăpânească acest miros, şi-ar fi ratat viaţa.
Mijlocul și baza unui parfum vor reprezenta acum ramificaţiile unui personaj din ce in ce mai obscur.
Înfăţisându-l pe Grenouille cu căteva defecte fizice, dar mai ales cu absența unui miros propriu, Suskind se asigură că îi oferă acestuia toate condițiile necesare pentru a ridica la rang de obsesie pasiunea pentru efluviile minunate, dotându-și acest personaj cu un simț al mirosului supradezvoltat, care va umbri celelalte simțuri, chiar si rațiunea.
Aici se termină călătoria sa anevoioasă şi începe, regăsirea de sine. Felul în care acesta își va urmări scopul, ajungând ajutor de nădejde al parfumierului Baldini, apoi modul în care se lasă consumat fizic de imposibilitatea extragerii aromei celor mai neobișnuite lucruri ca sticla sau butonii de alamă, urmat mai apoi de cei șapte ani petrecuți într-o peșteră ca un sălbatic și răbdarea de care a dat dovadă pentru a obține aroma perfecta, vă vor aminti de alte personaje (vedeţi personajul lui Tolkien, Gollum, care se lasă consumat de iubirea și obsesia pentru Inel, fiind redus la o umbră a propriei persoane)
Jean-Baptiste Grenouille ajunge în sudul Frantei, mai exact in Grasse, oraşul parfumurilor, unde:
,,Va crea nu un iz omenesc, ci suprauman, o mireasmă angelică, atât de indescriptibil izbutită şi dătătoare de viaţă, încât să rămână vrăjit oricine-o miroase, văzându-se silit să-l iubească din toată inima pe el, Grenouille, purtătorul.’’
După sute de eşecuri şi în absenţa unui miros propriu, bietului bastard frumuseţea de-abia îmbobocită a fecioarelor sale este asemenea unei flori rarisime, care împrăştie în jurul ei efluvii preţioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume, va obţine aroma supremă printr-un amestec alchimic a douăzeci şi cinci de arome (cadavre).
Povestea nu se va termina aici şi veţi observa că nu vă veţi putea reprima undele de simpatie sau de compasiune pentru acest personaj care, în fond, îşi doreşte ceea ce îşi doresc toţi oamenii, şi anume să fie iubit.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
