Reclama este sufletul comertului, lucru valabil și în perioada interbelică. Mușterii știau să-și vândă marfa, iar publicitatea din reviste nu lipsea.
Sigur ca originalitatea ei ne poate uimi acum, însă nu și simțul băcănesc.
În revista Plaiuri săcelene, în anii 1934-1936 multe afaceri locale se promovau.
De exemplu, salonul de frizerie, coafura și manicura Isvorul din Satulung se prezintă clienților ca fiind “complect renovat” cu serviciu prompt și antiseptic. Proprietarul Ioan Burcoiu garantează prețuri convenabile. (foto dreapta).
În schimb “prețurile erau solide” la firma La “Leu” a lui Ioan Dobros, cu sediul în Cernatu – Piață. Aceasta era o băcănie, manufactură, ferărie și sticlărie.
Libraria Cartea Româneasca avea sediul pe strada Târgul cu Flori din Brașov. Să fie această stradă actuala Apollonia Hirscher de pe latura dinspre Piata Sfatului catre Cerbul Carpatin si mai departe unde era Şirul Florilor?
Aici, la Cartea Românească era proprietar Dragomir Nedelcovici, acesta fiind și autorul unei fotografii cu Brașovul din anii 1940 (foto jos, alb-negru).
Iată cum mai toate afacerile locale din perioada interbelică se promovau folosind numele băcanului sau al proprietarului ca un brand. Frumos!
Acum se poartă societatile comerciale cu sediul social prin paradisuri fiscale și acționari ascunși sub acțiuni la purtător.
Dar să continuăm! 
Pe strada Hirscher avea sediul un magazin de “Coloniale și Delicatese” numit original “La Câinele Negru”.
Gh. Voina se lauda că are prima vulcanizare din Brașov, pe strada Iuliu Maniu, lângă fostul Palat Baiulescu.
Dacă promovarea locală ni se pare normală, surprinde însă faptul că afaceri din într
eaga țară se promovau în Plaiuri Săcelene.
De exemplu magazinul lui Gheorghe Olaru din Piața Unirii din Ploiești, cu un mare asortiment de articole de băcănie și coloniale promitea serviciu promp și prețuri convenabile.
Un alt magazin, tot din Ploiești, de această dată de covoare și țesături promitea 10% discount pentru orice săcelean care cumpăra de acolo.
De același discount de 10% se bucurau mocanii și urmașii lor și de la câteva băcănii, blănării și magazine din Câmpina, județul Prahova.
Un lucru oarecum normal, deoarece spune autorul Ioan Filip tot în Plaiuri săcelene, pe la 1900 negustorimea din Câmpina era formată în majoritate din mocani săceleni.
Iată că aceștia nu și-au uitat rădăcinile și ofereau un discount foștilor consăteni!
Încheiem aici mica excursie în perioada interbelică săceleană și vă lăsăm cu alte câteva reclame din perioada anilor 1930-1935.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
