Silviu Balan – Un sacelean pe Mont Blanc

Silviu Bălan este o persoană directă. Îţi dă răspunsurile rapid, vorbeşte mult şi cu pasiune despre ceea ce face. Are păreri puternice despre ceea ce se întâmplă în Săcele, poate influenţate şi de ceea ce a văzut în România sau în afara ei. Spune că avem potenţial turistic, dar că nu este valorificat cum trebuie. I-am pus întrebări pe bandă rulantă şi ne-a răspuns la fel, la foc automat:

Reporter: Cine este Silviu Bălan? Spune-ne câte ceva despre tine.

Silviu Bălan:  Sunt săcelean, am 24 de ani şi sunt absolvent al Liceului “George Moroianu” din Săcele. Am absolvit şi Universitatea “Transilvania” din Braşov -” Cadastru şi măsuratori terestre”

Rep: Şi această pasiune extraordinară pentru munte de unde o ai?

SB: Cred că din familie, la 3 ani am mers cu părinţii prima dată pe Piatră Mare, iar în clasa a 3-a am participat la prima cursă de alergare în Săcele, în zona Valea Largă. Tot în Săcele am avut şi primul contact cu sporturile de iarnă, participând la Memorialul “Ion Tocitu” la schi, ce se organiza în zona Bunloc.

Rep: Şi în cadru organizat? Când te-ai alăturat primei echipe pasionate de natură şi munte?

SB: Sunt de peste 6 ani membru al Clubului de Protecţia Naturii şi Turism (CPNT), unde ocup funcţia de vicepreşedinte de 4 ani, fiind reales de curând pentru încă 2 ani.

Rep: Tu ai devenit cunoscut pentru cursele de alergare montană. Vorbeşte-ne despre acest sport prea puţin cunoscut cititorilor noştri.

SB: Cursele de Trail Race sau de alergare montană sunt competiţii sportive extrem de dificile. Startul se dă în bloc, toţi participanţii pornind în acelaşi timp, câştigătorii fiind desigur, cei ce ajung primii. Sunt curse dificile deoarece, faţă de maratoanele clasice pe plat, în afară de distanţa lungă, mai există şi o diferenţă de nivel foarte mare. Adică nu doar că alergi 40 de kilometri prin zonă de pădure, păşune alpină sau creastă, ci alergi distanţa coborând sau urcând pante, ceea ce face totul infinit mai greu.

Rep: Care este prima cursă de acest gen la care ai participat ?

SB: În 2008 m-am înscris la startul Maratonului Piatra Craiului. A fost o cursă grea de peste 40 de km pe care am reuşit să o termin, obţinând şi o clasare în primii 50. Şi de atunci am tot alergat prin ţară şi peste hotare în diferite curse de alergare montană.

Rep: Şi cea mai bună performanţă de până acum?

SB: În 2012 am luat locul I la ultra-maratonul montan „Marathon 7500  Bucegi”, o cursă de 95 de km…

Rep: Cum 95 de kilometri? Este dublul unui maraton clasic!

SB: Da, există curse de alergare montană, maratoane şi ultra-maratoane şi mai există şi Mont Blanc…

Rep: Mont Blanc, adică cel mai înalt vârf din Europa? 

SB: Da! În 2012 am participat la acest ultra-maraton de la Mont Blanc, cel mai important eveniment de gen din Europa şi poate chiar din lume. O cursă de 160 de km, cu o diferenţă de nivel de 10.000 de metri, cea mai dificilă cursa de profil.

Rep: Şi cum ai ajuns acolo? Se poate înscrie oricine?

SB: Nu te poţi înscrie oricum. A trebuit să particip la doua ultra-maratoane, unul în Romania şi unul în Ungaria, din cei peste 10.000 de doritori calificaţi au fost selectaţi doar 2300 pentru cursă, dintre care doar 2 romani.

Rep: Doar 2 români, dintre care unul este un săcelean?

SB: (Râde) Da!

Rep: Şi pe ce loc ai terminat acest concurs din Mont Blanc?

SB: Am terminat cursa în jurul locului 200, onorabil pentru concursul de faţă şi pentru ceea ce-mi propuneam. Trebuie spus că o astfel de cursă este foarte dificilă, iar eu am o vârstă foarte fragedă pentru ceea ce fac. De exemplu, la ultra-maratonul Mont Blanc, media de vârstă a participanţilor este de 43 de ani, aproape dublul vârstei mele. O astfel de cursă macină muşchii, efortul organismului este foarte mare, apar crampe, dureri, sunt momente dificile de care treci având nu doar o condiţie fizică foarte bună, ci şi având foarte multă experienţă.

Rep: Cum te pregăteşti pentru un astfel de maraton?

SB: Pregătirea fizică nu este una diferită de ceea ce fac mereu din pasiune. Merg pe munte, fac trasee montane, acum iarna merg şi la schi. Totuşi alerg zilnic pe distanţe mai scurte sau mai lungi. Cele scurte sunt alergările de 10-15 km, cele lungi sunt alergări de maraton de 40 de km.

Rep: Deci cât alergi pe săptămână?

SB: Peste 100 de km.

Rep: Şi care este motivaţia ta? De ce aleargă un om atât de mult?

SB: Motivaţia? Nu ştiu. Pur şi simplu asta simt şi îmi doresc să fac dimineaţa când mă trezesc, să fac mişcare, să alerg. La concursuri mă înscriu cu gândul de a câştiga, de a fi cel mai bun.

Rep: Ce planuri competiţionale ai pentru 2014?

SB: Voi începe pe 24 ianuarie cu o cursă în Postavaru, aici la Braşov şi plănuiesc să particip la 10 astfel de concursuri în România până la final de an. Mă pregătesc totuşi pentru o participare la Campionatul Mondial de Sky Running ce va fi organizat în Chamonix –  Franţa, un concurs organizat în jurul Mont Blanc-ului.

Rep: Din nou Mont Blanc?

SB: Da, zona respectivă este o capitală neoficială a sportului de gen, un loc în care industria sportului şi a mersului pe munte este cea mai importantă. Este fascinant să vezi cum în miez de vară oamenii sunt îmbrăcaţi în haine sport la terase, parcă pregătiţi să se ridice şi să mai facă o tură de munte sau cum unii sunt mereu cu schi-urile după ei.

Rep: Ce costuri implică practicarea acestui sport? De ce anume ai nevoie pentru a performa, dincolo de talent şi antrenament?

SB: Este nevoie de bani, evident, ca în orice altă disciplină sportivă. În afară de echipamentul de alergare, există o alimentaţie specială, o vitaminizare puternică şi este nevoie de proteine pentru refacere sau geluri pentru musculatură.

Rep: Şi de unde vin banii pentru acest necesar logistic?

SB: În general produsele le primesc în urma unor sponsorizări cu firme de profil, şi anume vitamine, geluri si proteine de la Sponser si echipament de la Compressport, participarea la unele evenimente fiind suportată de organizatori, restul este în grija mea.

Rep: Este la fel şi în occident sau…?

SB: Nu, acolo există o industrie a sportului, iar atleţii sunt grupaţi în cluburi sau echipe şi beneficiază de o susţinere financiară net superioară. Şi eu fac parte de puţin timp din echipa lui Ionuţ Zincă, un român de 30 de ani, stabilit în Spania, cel mai valoros sportiv român de maraton montan şi unul dintre cei mai buni din lume. În vest, pentru astfel de sportivi există inclusiv burse de start ce ajung şi la 2000 de euro. La noi bursele de start pentru cei mai valoroşi alergători se traduc prin gratuitatea înscrierii în concurs. În România, doar 5-6 persoane beneficiază de această gratuitate, de obicei cei mai buni.

Rep:  Să revenim la Săcele. Cum te priveşte lumea când te vede alergând?

SB: Cei care mă cunosc s-au obişnuit, alţii se uită ciudat la mine văzându-mă alergând mereu. Din păcate tinerii nu mai practică sportul de masă. Câteva mişcări de amator s-au dezvoltat bine, cum ar fi mountain bike-ul, ski-ul, însă nu este suficient. Există şi regrete totuşi…

Rep: Cum ar fi?

SB: Mie îmi pare foarte rău că nu se organizează nimic la Săcele, deşi cadrul natural ne ajută foarte tare. Avem Piatra Mare, avem Ciucaşul şi nu numai. Cei de la Zărneşti organizează în fiecare an un maraton în Piatra Craiului. La acest maraton participă aproximativ 600 de persoane din România. Asta înseamnă că într-un weekend la Zărneşti sunt peste 1200 de turişti, ceea ce ajută comunitatea de acolo. Se face o promovare frumoasă locului şi se produc şi nişte venituri pentru agenţii economici: pensiuni, hoteluri, restaurante.

Rep: Ce ar însemna din punct de vedere financiar un astfel de maraton montan la Săcele?

SB: Costurile s-ar învârti în jurul sumei de 30.000 de lei. O echipă de voluntari deja există, colegii mei de la CPNT având experienţă în organizarea de astfel de evenimente. Este nevoie de o implicare a autorităţilor: câteva autorizaţii, poate de o sală de sport pentru participanţi, un podium de premiere, o scenă, un site al evenimentului. Dar toate acestea pentru un concurs care poate strânge un minim de 200-300 de participanţi, ceea ce ajută foarte mult la promovarea zonei, ajută turismul, ajută comunitatea. Aceşti participanţi nu vin aici singuri, vin cu familia sau prietenii, petrec un weekend la Săcele şi de obicei, revin an de an.

Rep: Şi traseul care ar putea fi?

SB: În mod evident Piatra Mare, cu start din Săcele, din centrul oraşului. Ar fi un eveniment foarte frumos dacă s-ar organiza undeva în vară, în lunile iunie sau august. Ne-ar ajuta şi vremea şi ar fi timp de organizare în calendarul competiţional.

Rep: Deci un maraton numit “Săcele Trail Race”?

SB: De ce nu? Ar fi extraordinar. Eu oriunde mă înscriu spun cu mândrie că sunt din Săcele. Ar fi o plăcere să îi invit pe ceilalţi sportivi la rândul meu la o cursă organizată în oraşul meu natal.

Rep: Silviu, în final un sfat şi pentru cititorii noştri…

SB: Îi invit să facă mai mult sport, să iasă în aer liber, să se bucure de zona frumoasă pe care o avem la Săcele şi de ce nu, poate ne vom întâlni la o alergare pe traseele montane din zona sau din ţară.

Am încheiat aceasta discuţie cu Silviu Bălan, ne-am despărţit strângându-ne mâinile cu promisiunea că ne vom mai auzi în viitor. După plecarea lui nu am putut să nu ne întrebăm care ar fi beneficiile extraordinare dacă şi la Săcele s-ar organiza o astfel de cursă. Din fericire avem unde, cadrul natural aici fiind de excepţie. Şi tot la capitolul întrebări: oare în câte alte discipline avem săceleni în top 3, aşa cum este Silviu Bălan în ceea ce face el? 

Realizator interviu: Ciprian Sterpu 

Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.