Prima oară când am urcat Canionul 7 Scări aveam 6 ani. Toate scările erau din lemn prinse cu scoabe cu excepția scării 3 care era din fier. Toată lumea urcă și cobora după voie într-o armonie deplină. După anii de zile cind m-am întors în țară împreuna cu fiul meu am vrut să împărtășesc cu el drumurile copilăriei mele.
Am trecut cu inima frântă pe lângă ruinele cabanei Dâmbul Morii unde am petrecut atâtea clipe minunate cu părinții și prietenii mei și fără a mă uită înapoi am urmat drumul spre 7 Scări, dar șirul amintirilor mele s-a oprit brusc la poarta cu lacăt de la intrarea în canion. Mă aflam la ora 9 dimineață în fața unui anunț care te informă că programul începe la ora 10 și taxă este de 10 lei. Nu-mi venea să cred ochilor că este posibil așa ceva.
Înțelegeam că Dâmbul Morii căzuse victima unor schimbări sociale și într-un fel puteam accepta această schimbare dar Canionul 7 Scări, muntele copilăriei mele, muntele nostru al tuturor a devenit proprietatea cuiva care decide după bunul lui plac cind să-l facă disponibil doritorilor de drumeți.
Astăzi, împreună cu un grup de prieteni am încercat o nouă incursiune în Canionul 7 Scări, cunoscând programul de acces am programat să fim la canion la ora 10. La ora 10 casă de bilete închisă. Poate că mai întârzie la o cafea presupunem. Mai așteptam 10 minute poate vine cineva. Se face 10:20, nici o mișcare. La ora 10:30 ne hotărâm să sunăm la numărul afișat. Ne răspunde un “cineva” care ne informează că accesul în canion este posibil numai Sâmbăta și Duminica, “că doar se vede în anunț” ne admonestează el.
Motivația personajului este: “pentru a acomoda pe cei din afară care vin în weekend”. Noi protestam telefonic ca o astfel de acțiune este discriminatorie pentru iubitorii de drumeție locali. Replică interlocutorului “have a nice day” și “clank! ” a închis telefonul lasindu-ne să contemplam în mintea noastră cozile interminabile ce urmează să se formeze în weekend-ul viitor cind părinți și copii, cupluri de îndrăgostiți, femei casnice, pensionari, elevi și alte grupuri organizate se vor avânta într-o frenezie nebună pe cărări de munte pentru a prinde un bilet de intrare (după ora 10 va rog) ce le va asigura o ascensiune de neuitat în mijlocul naturi.
Cum este posibil așa ceva? Primăria Săcele a luat un colț de natura ce era al tuturor și a restricționat accesul publicului după bunul lor plac. Cum vrea Primăria Săcele să promoveze turismul prin astfel de acțiuni fără logică?
conform postare FB turist local
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
