Anikő este un artist atipic. A început să deseneze serios, relativ târziu, în anul III de facultate, în urma unui curs de desen. De atunci, a creat lucrări şi a participat la expoziţii, ajungând astfel şi în atenţia noastră. Am invitat-o la o discuţie despre ea şi despre talentul ei artistic, iar dialogul s-a declanşat instantaneu, aşa cum se porneşte orice interacţiune cu un om extrovertit. Ne-a plăcut Aniko pentru că zâmbeşte mult şi râde des.
Rep: Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am 25 de ani, m-am născut şi locuiesc în Săcele. Am absolvit liceul Zajzoni Rab Istvan din localitate.
Rep: Şi relaţia ta cu arta cum a început? Cum ţi-ai dat seama că ai atracţie către acest domeniu?
Atracţie cred că am avut întotdeauna, dar în 2010 m-am înscris la Şcoala Populară de Arte „Tiberiu Brediceanu” din Braşov pe care am absolvit-o şi unde am cunoscut o şlefuire a talentului artistic. Mi-a rămas de atunci amintirea orelor de practică şi atmosfera superbă a momentelor când toată lumea picta în aceeaşi încăpere.
Rep: Ce preferinţe artistice ai? Ce-ţi place să faci?
În general preferinţa artistică şi alegerile sunt determinate de starea sufletească în care mă aflu. Uneori pictez în ulei, alteori desenez în creion.
Îmi găsesc inspiraţia în viaţa de zi cu zi, folosesc însă şi sursele moderne. De exemplu, folosesc des corpul uman ca tema şi îmi găsesc poze cu subiectele desenate pe internet. Dintre aceste desene, le prefer pe cele legate de nudurile de femeie, desene pe care le găsesc mai solicitant artistic să le realizez, datorită curbelor şi formelor.
Rep: Cât durează să faci un desen în creion? Eşti genul de artist care lucreză repede la o tema sau revii mereu la ea şi o îmbunătăţeşti?
Uneori termin în aceeaşi zi când mă apuc, dar sunt şi momente când las lucrarea neterminată şi revin după ceva timp să o termin.
Rep: Îţi faci şi o autocritică?
Da, dar totuşi cel mai mare critic al meu este mama mea, ea de fapt este criticul din familie, atât pentru mine cît şi pentru tatăl meu.
Rep: şi tatăl tău este criticat, deci şi el este artist?
Da, tatăl meu este Szasz Benedek Ştefan, pictor şi sculptor săcelean. El a realizat bustul poetului Zajzoni Rab Istvan din curtea liceului cu acelaşi nume, dar şi diferite picturi.
Rep: Deci talentul tău este o moştenire de familie?
Da, putem spune că am moştenit talentul de la tatăl meu.
Rep: Care este opera ta preferată de până acum?
Operele preferate sunt primele mele tablouri în ulei, trei la numar, pe care nu le-aş vinde niciodată.
Rep: Apropo de vânzare, care este cea mai mare sumă de bani primită până acum de tine ca artist?
În anul 2013, m-am înscris în Uniunea Artiştilor Plastici Amatori şi am participat la mai multe vernisaje de grup la Râşnov, la Opera şi la Filarmonica din Braşov sau la Modarom. Cu ocazia expoziţiei de la Răşnov am vândut un tablou cu suma de 400 de lei.
Rep: Care sunt planurile de viitor? Vrei să te ocupi doar de artă sau vrei şi lucra în paralel în alt domeniu?
Mi-ar plăcea să trăiesc doar din ceea ce realizez ca artist, dar este foarte greu fără a depinde de altceva. Eu pictez inspirându-mă din lumea în care trăiesc, în ultima vreme însă natura statică nu se mai caută, oamenii urmărind abstractul din operele de artă.
Rep: Ai vreun idol din zona artei?
Da, hai să spunem că am un astfel de model inspiraţional. El este Lucian Stănculescu de la Deva, un artist suprarealist căruia îi admir atât arta, cât şi mentalitatea. Deocamdată nu l-am cunoscut personal, dar prin intermediul internetului am aflat informaţii despre activitatea lui.
Rep: Hai să le vorbim săcelenilor despre cum te pot contacta.
Târgul de Crăciun de anul trecut, din decembrie, a fost pentru mine prima ocazie să am o expozitie cu vânzare în Săcele, însa toţi cei ce doresc să mă contacteze o pot face pe pagina mea de facebook: www.facebook.com/aniko.szasz.779. Pentru cei interesaţi pot realiza portrete în creion, costul acestora fiind de 50 de lei, dar şi picturi în ulei sau lucrări decorative cum ar fi pictura pe lumânări sau pahare.
Ne-am oprit din interviu pentru a savura un ceai fierbinte şi pentru a admira câteva dintre desenele aduse de Aniko la întîlnirea noastră. Inutil a vă spune că ne-au plăcut foarte mult, atât cele având ca tema corpul uman, cât şi portretele realizate de ea. Ne-am desparţit cu promisiunea că şi pe viitor îi vom urmări activitatea şi am rămas cu sentimentul plăcut al intalnirii cu un suflet de artist aflat la început de drum.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
Graturálok kedves Anikó "Az ember akkor él, ha azt csinálja , amit örömest csinál" ELEANOR HODGMAN
Koszonom szepen ! 😀
Ugyeske vagy !!! Sok sikert tovabbra is!!! Puszi :*
Kosszike Zsu ! :*